Perpessicius,"Alte menţiuni de literară şi folclor"(III),963-116,Editura pentru Litratura,Bucureşti,1967,,pp.222:

"Aşa cum în poezia lirică apariţia lui Eminescu a trecut în planul al doilea poezia de iubire a lui Alecsandri,comediile de satiră politică ale lui Caragiale au umbrit,cum era şi firesc,teatrul comic al lui Alecsandri .Nu însă atât de mult încât să-l anuleze,cum au socotit,într-o vreme unii istoriografi.Căci începând cu Iorgu de la Sadagura,amuzanta satiră la adresa intelectualilor dezrădăcinaţi,şi cu cântecelele comic ,în care,alături de figuri pitoreşti ale trecutului, precum un lăutar ca Barbu Lăutarul sau un surugiu tonitruant al vechii poşte,îşi iau loc şi tipuri politice ,retrograde,ca Sandu Napoilă , un fanfarone ,ca Clevetici ,ultrademagogul,şi până la o comedie ca Boieri şi ciocoi sau Sânziana şi Pepelea,în care satira socială alternează cu furia folclorică,-teatrul lui Alecsandri îşi păstrează intacte nu numai virtuţle documentare,dar şi pe cele de artă. "