Mihail Sadovenu ,"Mărturisiri ",Editura de stat pentru Literatură şi Artă ,Bucureşti ,1960,p.158:

"Alecsandri a fost un clasic ,o natură reflexivă ,observatoare şi echilibrată.Epoca sa însă a fost romantismul .În poezia întregului continent se simţeau rezonanţe ale marilor romantici francezi .Se vădeşte suflarea epocii şi în poezia lui ,dar combinaţia aceasta n-a fost menită să-i elibereze deplin puteriile .Avem însă în opera aşa de diversă şi de mare a lui Alecsandri părţi care au rezistat şi vor rezista timpului şi sunt menite să ţie totdeauna în admiraţia noastră pe acest înainaş.Din acest punct de vedere nu se poate vorbi despre Alecsandri ca despre acei scriitori pe care toată lumea îi preamăreşte şi nimeni nu-i citeşte .Alecsandri poate rezista victorios lecturii atunci când ştim să alegem din opera lui ceea ce a dat mai spontan ,mai puternic şi mai complet în armonie cu versurile-i clasice .În primul rând trebuie să punem comediile lui .Şi,mai presus de ele ,minunata lui proză ,aşa de luminoasă şi de fină .Impresiile lui de călătorie aş putea zice că sunt pagini necunoscute ,pentru că moda vrea să asocieze numai versuri la numele lui Alecsandri ,însă cine le descoperă intră în ele cu surprindere şi cu uimire ,ca într-un vechi palat încântător ."