Ilarie Chendi,"Pagini de critică",Editura pentru Literatură,Bucureşti,1969,p.197:

"O instituţie culturală atât de mare ca teatrul,natural,nu poate fi opera unui singur scriitor;aici societatea,statul,autorii şi forţele artistice îşi dau mâna şi toţi împreună produc rezultatele .Nu mai puţin adevărat însă este că o jumătate întreagă de veac Alecsandri cu operele sale ,mai presus de toţi ,a stat în mijlocul vieţii teatrale şi că mărturisirile contemporailor ,critici şi scriitori ,vorbesc de el ca de un stăpânitor absolut al spiritelor .În semiorientala capitală a Moldovei el a deschis drumul prin marele său amic Millo.În Cernăuţi a însufleţit ,prin Vlădicescu şi Fani Tardini ,societatea în aşa fel , încât la venirea lui pe acolo a fost încoronat ca un Mesia .Prin Ardeal şi Banat alte trupe duceau pe Mama Angheluşa şi pe Coana Chiriţa din oraş …la Bucureşti ,în fine ,Fânâna Blanduziei ,opera lui de bătrâneţe ,scrisă cu aceeaşi frăgezime spirituală ca şi micile farse de la 1840,a provocat 16 reprezentaţiuni consecutive .Iată deci schiţat în câteva pilde ,concursul puternic ce l-a dat scenei române de pretutindeni .